“…Revenind la problema enunţată liminar, anume că dincolo de arhitectură se află… tot arhitectura. Cu câteva excepţii (Ion Oroveanu, Ctin Furmuzache, Marina Nicolaev, Cristina Ţurlea, Ştefania Kenley Curea, Nura Al Sayed, Adrian Spirescu sau Mircea Pop – deşi mai sunt şi alţi “proiectanţi” de fizionomii umane ori vegetale, de abstracţiuni liniare sau coloristice), expozanţii sunt bântuiţi de arhitectură şi în timpul – să-i zicem – liber. Majoritatea lucrărilor, executate în tehnici diverse – grafică, laviuri, ulei pe pânză etc. – înfăţişează clădiri, fărâme de ansambluri urbane, vedute cu ruine sau palazzo-ouri veneţiene, sau peisaj – perceput ca extensie decorativă a urbanului…” (click aici pentru articol)