“Undeva in Cimitirul Belu isi impart in tacere nemurirea Stefan Luchian, Theodor Pallady, Gheoghe Petrascu si Ioan Andreeescu. Povestea vietii lor o cunoasteti probabil, dar zbuciumul, batjocura, indiferenta de dupa moartea acestora si drumul lung si alambicat inainte de regasirea linistii profunde este cel putin dureros.
Cineva incremenit pe vecie de durere ii plange si se roaga cerului…
Neinteles sau ignorat, monumentul funerar cu un mesaj mult prea profund este reasezat si tulburat, iar acum doar plange si se roaga…” Ionut Tudose
(In curand veti afla povestea sufletelor pierdute spuse de Ion Oroveanu)